O data cu intrarea copilului in colectivitate, parintii isi pun intrebarile firesti : “Se va adapta copilul meu la gradinita?”, “Va putea respecta programul de masa si somn?”, “Se va imbolnavi?”, “Isi va face prieteni?”
In Romania se vorbeste foarte des despre adaptarea copilului si obisnuirea acestuia cu un set de norme si reguli impuse de gradinita, asa-numita ”aclimatizare”. Cu alte cuvinte, i se cere unui copil de trei ani, separat poate pentru prima data de mama lui, sa se “adapteze” la regulile impuse de un mediu complet strain. Sa fie ascultator, sa ceara frumos si, daca se poate, sa fie mereu vesel.
Consecintele unei astfel de abordari nesanatoase pentru dezvoltarea emotionala a copilului sunt urmatoarele:
Care este prima nevoie a copilului la intrarea in gradinita?
Nevoia de siguranta. Un copil care se simte in siguranta, care stie ca nevoile lui sunt importante si se poate baza pe o persoana de incredere in satisfacerea lor:
si, in final,
“Va invata” este o abilitate pusa la sfarsit in mod intentionat. Pentru ca, desi sistemul educational din Romania se concentreaza pe abilitatile cognitive si pe ceea ce stie copilul sa faca, noi credem ca fiecare copil este inzestrat cu un potential urias de invatare, care se va dezvolta natural, in prezenta unui mediu sigur si stimulativ. Este important ca, in primele saptamani de gradinita, atentia educatorului sa se concentreze pe cunoasterea copilului, a intereselor lui si sa lucreze individual pentru descoperirea abilitatilor la care exceleaza.
Ca atare, inainte de inscrierea propriu-zisa in gradinita, este de preferat ca parintii sa vina nu doar in vizita la gradinita, ci si la joaca. Astfel, copilul va avea sansa sa se familiarizeze cu spatiul gradinitei, cu educatoarea si cu viitorii colegi. In acest mod, trecerea nu va fi foarte brusca si nu va stresa inutil copilul. Educatoarea, la randul ei, va afla informatii importante de la mama, despre activitatile care ii plac celui mic, despre ceea ce il deranjeaza, facilitand astfel noile descoperiri ale copilului.